Lilypie Fourth Birthday tickers

vineri, 7 martie 2008

Valea Horoabelor - iunie 2007

Si a fost si Valea Horoabelor. Am plecat (ati ghicit) sambata dimineata, cu un rapid, sperand sa prindem legatura catre Zarnesti. Am sperat degeaba intrucat s-a schimbat orarul trenurilor de Zarnesti si am pierdut ultimul tren de dimineata. Am plecat frumusel cu arme si bagaje catre Bartolomeu sa luam un autobuz. Pana sa vina autobuzul am stat la berea regulamentara si apoi ne-am imbarcat catre Bran - Simon. In Simon am coborat am facut ultimele aprovizionari si am pornit voiniceste catre saua Strunga. Drumul catre strunga a fost frumos, mai putin forestierul care parea ca nu se mai termina. Urcusul nu a fost dificil dar dintr-un motiv oarecare m-a obosit extrem de mult. Peisajele de pe drum in schimb mi-au placut tare mult, stancile ce se intaltau semete indemnandu-te parca sa le cuceresti, brazii din jurul nostru soarele care era balnd si nu ardea puternic, aerul curat. Ne-am cazat dupa o zi de mers si am picat franta dupa ce baietii au fost draguti si mi-au facut un ceai. Nici macar nu am fost in stare sa mananc de oboseala. M-am dus sa stau putin intinsa si cand m-am trezit era deja dimineata :)). A doua zi am pornit plini de voiosie catre valea Horoabelor. Am intrat in vale prin jnepenis si canionul ne astepta cu drag. Era soare si frumos si apa sclipea iar stancile stateau cuminiti si ne asteptau sa le admiram. Am coborat usor usor sarind din piatra in piatra pana cand am ajuns la o saritoare, usoara de altfel, dar la care am trecut prin apa care avea cam 4 grade :)).Noroc ca unul din baieti a venit dotat cu tuica, si am putut sa supravietuim cu bine apei reci.Desi in canion era destul de frig trecerile au fost spectauloase, stancile erau unele cazute in apa, altele pe langa rau si ne-au permis sa trecem fara mari dificultati. Am intalnit o saritoare, la care am dat rucsacii si apoi am trecut pe rand fiecare, cu echipamentul necesar (traiasca baietii care au venit cu tot ce trebuie si m-au invatat si pe mine cate ceva) si am mers in continuare pe firul raului. Apa curgea din ce in ce mai repede si a urmat firesc o mica cascada (tot baietii sa traiasca ca ne-au ajutat sa trecem) si evident ca in acea cascada am facut o baie nu tocmai voluntara :)) dar altfel cum as tine minte traseul ? Ultima saritoare a fost si cea mai amuzanta. Era de fapt un fel de tobogan, cam ca cele de la water park, doar ca era de piatra. Era un tobogan in 2 trepte, practic. Am trecut de prima parte si am reusit sa nu ma ud mai rau, dar la a doua bucata nu aveai alta sansa decat sa te lasi pe fund, sa aluneci usor prin apa. Ceea ce am si facut si a urmat a doua baie :)) in apa rece de pe valea Horoabelor. A fost amuzanta aceasta trecere si pentru unii (se stiu ei) s-a lasat chiar cu mici accidente, din fericire fara urmari grave. Apoi am iesit din vale cu gandul la frumusetile vazute si tot visand eu asa pe drum, desi ma schimbasem de hainele ude si aveam niste panatoloni bleu, am cazut fireste, in noroi si pantalonii mei aveau un model .... interesant...spre hazul tuturor. Am ajuns in Padina morti de foame si am mancat o ciorba iar afara a inceput o ploaie torentiala cu tunete, fulgere si tot tacamul. Noi care ne gandeam ca urcam in Piatra aAsa si pe urma coboram pe Piciorul Pietrii Arse, ne-am razgandit rapid si incercam sa gasim o solutie de rezerva. Nu am gasit masini, ploua din ce in ce mai rau si una din prietenele noastre avea examen luni deci trebuia musai sa fie in Bucuresti. Prin urmare dupa inca putin timp am gasit un nene cu un ARO care ne-a dus pana in Bolboci. Din Bolboci, pe noi fetele (care eram 3 la numar) ne-au luat doua fete cu masina (sa le dea Dumnezeu sanatate ca mare bine ne-au facut). Fetele ne-au dus pana in Sinaia unde am decis sa ne regrupam. Baietii au avut si ei noroc, pentru ca a trecut un domn care era singur in masina si i-a luat pe toti 4. Asa ca in scurta vreme am reusit sa ne regrupam in Sinaia si am venit cuminte cu trenul acasa cu totii. A fost frumoasa aventura pe Horoabe, am avut multe de invatat si mi-a placut extraordinar de mult acea vale. Este cu adevarat spectaculoasa. Mai vreau pe acolo, dar as vrea sa urc.
Cam asta a fost si aventura pe horoabe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii