vineri, 7 martie 2008

Vacanta vacanta - 2007 iulie

Am fost in vacanta. Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut...Vara asta m-am indragostit...nu la mare ci la munte...
Vacanta mea a inceput triumfal intr-o sambata seara in gara de nord asteptand trenul catre Campulung moldovenesc. Am plecat cu o parte din gasca sa vizitam Pietre Doamnei din Rarau, sa vedem un apus superb de soare in Giumalu si sa urcam pe Toaca in Ceahlau. Zis si facut, am ajuns dimineata in Campulung si am pornit-o voiosi dar somnorosi catre cabana rarau....Cabana Rarau e de fapt hotel Rarau si se poate ajunge si cu masina.Am urcat pe triunghi galben. Drumul este frumos prin fanete, peisajul e de vis, se vad Pietrele Doamnei in departare dar a fost foarte cald. A fost perioada de canicula, de cod rosu in Bucuresti si a fost extrem de cald si pe munte. Si cu ruscacu de tura de o saptamana printr-un soare arzator si dupa o noapte dormita in tren a fost obositor, prin urmare la Schit am facut o pauza de o vreo doua ore de somn....spre mirarea calatorilor care treceau pe langa noi si banuiesc ca se minunau....Banuiesc doar ca am dormit bustean deci habar nu am ce credeau exact. Oricum era duminica si era trafic pe zona ca toata lumea cobora de la Hotel Rarau si se indreptau catre casele lor. Am ajuns pe seara am pus corturile, am mancat ceva si am stat de povesti si apoi somn de voie. Cort, racoare a fost prima noapte dormita integral dupa vreo 10 zile timp in care in Bucuresti fusese cod portocaliu si la mine in casa temperatura nu scazuse sub 30 grade nici macar noaptea....Deci in sfarsit m-am bucurat de un somn sanatos si dimineata m-am trezit plina de viata am urcat pe Pietrele Doamne am admirat Ceahlaul si am pornit-o veseli spre Giumalau. In Giumalau am gasit aceeasi atmosfera calda si prietenoasa si pe Miruna care ne-a facut o mamaliga cu urda sarata minunata si ceaiul bun de plante si apusul minunat de soare....Giumalau mi-a placut din prima si am regasit atmosfera placuta si acum. Am savurat fiecare moment si dimineata am pornit sa coboram la Zugreni cu intentia de a ajunge cumva pana seara in Durau ca sa pornim sa cucerim Ceahlaul. Coborarea pe la Zugreni s-a dovedit a fi aventuroasa intrucat la un moment dat am pierdut marcajul si am coborat prin padure si evident am colectionat o gama larga de zgarieturi si vanatai care mai de care mai "aspectuoase" si mai interesante....Dar am iesit exact la cabana Zugreni (traseul marcat ar fi iesit mai departe pe sosea) si a fost bine. La Zugreni am mancat o ciorbica si apoi am pornit cu un nene simpatic cu o dubita pana la coada lacului. Nenea a fost foarte dragut si ne-a lasat intr-o interesectie la vreo 10km de Durau si exact cand ne-am dat jos din dubita a aparut un microbuz care mergea la Durau si care ne-a dus pana acolo.Durau e statiune asa cam ca Sinaia. Am reusit sa gasim un loc unde sa punem corturile si ne-am cazat si am facut foc. Dimieata am pornit catre Ceahlau asta numai dupa ce ne-am baut cafeaua si am facut un dus cald in rezervatie :D. Adica am incalzit apa in foc, in sticle de 2l si am facut un dus pe cinste. Am inceput sa urcam pe la Duruitoare. Drumu destul de abrupt dar foarte frumos si cascada in sine a meritat tot efortul. Apoi am plecat in sus spre Dochia. Toata lumea ma speria ca e abrupt tare drumu catre Dochia. E cam ca drumul pe jepii mici doar ca mult mai amenajat (sunt podete pe care se merge si sunt balustrade cam peste tot) si e de urcat approx jumatate din cat urci pe jepii mici deci nu a fost deloc tragic. Ba a fost chiar usurel si spectaculos totodata si mi-a placut foarte mult drumul. Cand am ajuns in platou as fi admirat mai mult peisajul insa bateau un vant de simteam cum ma ia pe sus (si eu nu sunt tocma usurica) asa ca am grabit pasul spre cabana. Am decis de comun acord cu totii ca nu mai punem corturile si am dormit o noapte la cabana Dochia. A doua zi am plecat catre varf am urcat pe varf am admirat privelistea si am facut poze. Mi-a placut dar mi-a fost si frica....Eram sus si era iarba amestecata cu pietris trebuia sa ai mare grija unde pui piciorul....Din fericire nu s-a intamplat nimic si am ajuns cu bine la cabana inapoi. Stateam sus pe varf si ma gandeam cat e de frumos si cat e de spectaculos acel munte si ce senzatie de frica mi-a creat....doar din cauza unei povesti foarte triste.......Am coborat apoi catre izvorul muntelui prin Poiana maicilor. Drumu spectaculos de altfel, cam abrupt la coborare pentru gustul meu dar foarte frumos. La Izvorul muntelui am pus corturile si ne-am imprietenit cu rangeru de acolo. Am petrecut inca o seara frumoasa impreuna si am pornit catre o zona foarte frumoasa, zona Moinesti. Eu nu mai fusesem acolo niciodata dar mi-a placut tare mult. Si sambata noaptea obositi dar multumiti dupa o saptamana de vancanta foarte placuta am pornit-o catre Bucuresti caci eu trebuia sa fiu prezenta la o nunta duminica seara.
A urmat nunta prietenilor mei unde m-am simtit foarte bine si am dansat toata noaptea. Si luni promisesem prietenei mele ca merg cu ea in Hasmas...Ceea ce am si facut...Si in Hasmas l-am cunoscut pe El si m-am indragostit si de aici e doar povestea mea....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii