vineri, 7 martie 2008

De la vf Omu hat in zare - octombrie 2007

A fost ziua unei dragi prietene...Prin urmare gasca vesela s-a reunit sambata dimineata in gara de nord si am purces la drum. Tinta noastra era sa ajungem la Omu. Vremea nu a fost prietenoasa asa ca am decis sa urcam cu telecabina pana in Babele si de acolo pe jos. Marturisesc ca drumul de la Babele la Omu l-am facut doar cu zapada, si ,fara zapada a fost o adevarata surpriza. Mi s-a parut extraordinar de scurt si lejer....Desi aveam traume majore referitoare la trecerea pe sub cerdac dupa experienta din iarna...Acum mi s-a parut floare la ureche. In Floare de colt ne-am reunit toata gasca. Am mancat o ciorba la Gina si Ginel (multumim) si am baut un vin fiert. Ne-au picat minunat toate aceastea. Am cunoscut prietenii sarbatoritei ce veneau tocmai din Timisoara si am pornit-o voiniceste catre Omu. am ajuns foarte repede dupa cum ziceam. Ceata nu ne-a parasit deloc. Am mers printr-o ceata deasa si cand am ajuns la cerdac a inceput sa bata un vant rece si burnita marunt. Dar noi toti eram veseli asa ca am ajuns cu bine si am mancat la Omu si pe urma a inceput petrecerea. Ne-am simtit minunat sarbatorita s-a bucurat de cadouri si de tort (da am carat un tort pana la Omu si pe aceasta cale ii multumim lui Mircea cel care a carat tortul si l-a adus intact pana la Omu) si ne-am distrat pana seara cu cantece de chitara si veselie. A doua zi, dupa un somn odihnitor pt unii si mai putin odihnitor pentru altii care au nimerit camera cu sforaitorii :D am pornit catre Malaiesti pe drumul de vara....Evident ceata nu ne-a parasit a fost lipita de noi tot week-endu. In Malaiesti ne-am despartit de prietenii din Timisoara si noi am mai zabovi o vreme intrucat trenul nostru pleca in jurul orei 19 si aveam destul timp la dispozitie...Ulterior experienta a dovedit ca totusi am zabovit prea mult in Malaiesti pentru ca evident unii dintre noi au pierdut trenu, si noi, cei care am reusit sa ajungem la tren am ajuns la limita...Am coborat din Malaiesti pe Tache si da ati ghicit tot pe ceata si apoi am ajuns la dihamul militar si pe valea leucii pana in predeal. Cand am ajuns in Predeal deja era rupta de oboseala dupa lunga bucata de forestier de pe valea Leucii si desigur km pana la gara prin predeal m-au terminat cu totul....Dar partea frumoasa a fost ca ne-am intalnit cu baietii din Timisoara care plecau spre casa lor, ne-am mai pupat o data de la revedere si ne-am continuat drumurile. CFRul nu s-a dezmintit nici de data asta trenul fiind arhiplin si desigur ....a avut o intarziere considerabila intrucat la ora la care ar fi trebuit sa ajungem in Bucuresti eram abia in Campina....Am avut "locurile" rezervate pe trepte si am calatorit intr-o aglomeratie crunta. Pana la urma am ajuns cu bine si am picat intr-un somn adanc si profund de indata ce am ajuns acasa.In concluzie totul a fost frumos, ne-am distrat foarte bine si mai ales ne-am facut prieteni noi. Mai vreau iesiri din acestea intrucat au fost extrem de placute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii