luni, 11 februarie 2013

Ciucas, Februarie 2013

Sau cum ne-am facut de cap un week-end. Cand ne-am casatorit am visat ca aniversarile noastre sa fie pe munte. In primii doi ani nu am reusit. Anul asta insa am reusit o serbare in avans, aniversarea noastra fiind pe 13 februarie.
A fost prima data cand am dormit departe de Edi.A fost prima oara cand l-am lasat cu bunica un week-end. Am avut emotii cred ca la fel de mari ca el. Insa imi doream cu disperare o iesire la munte si Edi a depasit greutatea maxima pe care o pot duce eu. Si vremea se anunta amestecata si sincer mi-era teama sa ma aventurez cu el. Asa ca i-am explicat ca noi vrem sa mergem la munte, dar zapada e mare si traseul e mai greu (stie cum e si nu ii place sa urce prin zapada pentru moment) si a inteles.
Dupa modelul de aici http://familiagaina.blogspot.ro/2011/11/educatie-in-joaca-cu-iz-de-south-park.html am facut o carticica cu ajutorul careia i-am explicat ce facem.Voi pune cateva poze cu carticica. Am citit-o toata saptamana inainte de plecare.Am desenat etapele pe care le are de facut pana venim noi.Am folosit personajele favorite ale lui Edi. Multumesc Simona pentru idee a fost excelenta! Pot spune ca a functionat.A fost putin suparat inainte sa plecam, insa pe timpul plecarii noastre s-a inteles foarte bine cu bunica, s-au plimbat, s-au dus la muzeul Antipa si a dormit noaptea foarte bine.Sambata dupamasa nu a dormit la pranz.In rest a fost ok si ma bucur tare mult ca a fost asa.2 ani 8 luni :).
Pentru mine a fost emotionant, m-am gandit tot timpul.A fost ciudat sa dorm fara ca niste picioare mici sa ma impunga in spinare dar pe de alta parte am savurat la maxim timpul petrecut romantic cu sotul meu :) si traseul pe munte.
Asadar am pornit dimineata cu niste prieteni cu masina.Drumul a fost ok, fara zapada si destul de liber. In jurul orei 11 am ajuns la intersectia de la Cheia catre Muntele Rosu. Drumul nu era curatat de zapada (nu ne asteptam oricum sa fie curatat) si am parcat masinile si ne-am echipat.Am pornit la deal. Drumul e usor, ne-am intalnit cu destui oameni de toate varstele. A fost placut.Am ajuns relaxat la cabana Silva, unde am dat de cabanierul foarte primitor si simpatic.Ne-am cazat in casute.Ideea e foarte faina caci casutele sunt incalzite cu un calorifer electric care face fata cu brio. Am lasat bagajele am luat un singur rucsac cu ceva merinde si hainute si am pornit catre cabana Ciucas. Era ceata.A fost ceata tot drumul.Asa ca nu ne-am aventurat pe un alt traseu caci ar fi fost inutil, oricum nu am fi vazut nimic. Am urcat pana la cabana "Varful Ciucas', care e un veritabil hotel.Drumul a fost destul de usor dar pentru mine, care nu am mai mers de multa vreme a fost ok. Practic am facut cam 2 ore 20 min pana la cabana Ciucas si am avut poteca batuta. A fost un efort binevenit pentru rugina adunata pe oasele mele.Sincer am savurat fiecare pas, mi-era ingrozitor de dor de munte. La Cabana Ciucas primirea a fost.........Mai bine nu mai comentez.Atat pot sa spun am dat 5 (cinci) lei pe un amarat de ceai la plic (din cele mai ieftine plicuri). Nu mi-a placut.Sunt sigura ca vara e destul de aglomerat acolo caci se ajunge cu masina.In fine eu sunt in categoria aia care evita locurile unde se ajunge cu masina :D.Si politica majoritatii cabanierilor care au cabanele in zone usor accesibile nu imi place in mod deosebit.Exceptie de la categoria asta o fac Razvan de la Padina si cabanierul de la Silva. Dupa ceaiul baut in Ciucas ne-am intors la Silva.Am facut la intoarcere cam 1 ora si 45 min si in total cred ca am mers cam 5 ore jumate.Dupa 3 ani de pauza a fost un traseu de iarna binevenit pentru mine.Seara am baut un ceai bun la silva (si a fost doar 2,5 lei :))) nu 5) si am picat destul de devreme.
A doua zi s-a pornit sa ninga si cum unul dintre prietenii cu care am venit noi trebuia sa ajunga la Constanta am coborat direct la masini si ne-am imbarcat catre casa. A fost frumos, am savurat fiecare moment, mi-era dor de mers iarna pe munte, am obosit insa a fost o oboseala placuta.
La intoarcerea acasa ne-am bucurat sa ne intalnim cu totii, Edi s-a lipit de mine, ne-am jucat mult si ne-am dragalit cat am putut.
Speram sa putem repeta astfel de week-enduri caci ne-a prins tare bine.
Carticica pentru Edi

Remember the old times :)

Cand am ajuns la cabana (deja se intuneca) a inceput sa se risipeasca ceata




3 ani de casnicie !

Casutele (noi am stat in cea de langa gard)


Asta da iarna!

3 comentarii:

  1. Ah, cool ca ati reusit, ma bucur pentru voi! Pozele sunt minunate, iar carticica e foarte simpatica! :-)

    Va pup,
    Adina

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mistooooooo!!!
    1. La Multi Ani plini de fericire in continuare, frumosilor!!!
    2. Mi-a mers exact la suflet carticica lui Edi, daca ai stii ce ma bucur ca am avut si eu o idee care a putut fi cuiva de ajutor :-))) - si a iesit super! (Sa inteleg ca si Edi e mort dupa Dora si Diego?!) :-)))
    3. Foarte frumoasa excursie, m-a luat nostalgia... mi-e un dor de munte si de excursii si trasee de numa!!! N-am mai apucat demult, dar sunt sigura ca am sa-mi scot eu parleala cumva :-)
    Va pup!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da Simona e topit dupa Diego :)).Cat despre trasee sigur o sa ti-o scoti.Eu ma tot gandeam la cum ma voi descurca caci sunt ruginitaaaa dar a fost bine. Vremea totusi a tinut cu noi caci putea fi cu mult mai urata :D.
    Adina da am reusit :D.Ne bucuram ca iti place carticica e o reteta buna o sa vezi tu!

    RăspundețiȘtergere

comentarii