Îmi propun sa scriu și timpul asta fuge ca nebunul și eu rămân în urma.Clar stau prost la capitolul organizare.Am sărbătorit 2 ani ai tânărului.A fost foarte fericit ca au venit copiii (prietenii lui din parc) și cum suna cineva la ușa se înființa sa vadă cine e și ce ii da ca s-a prins ca de ziua lui lumea vine cu multe cadouri :)).I-a plăcut sa suflete în tortuletul "ucicici".
Eu stau în continuare și ma minunez când au trecut 2 ani?Edi vorbește parca din ce în ce mai clar.Noi îl intelegem și el, dacă vede ca persoana de lângă el nu pricepe exact ce ii spune, ii arata prin gesturi pana se face înțeles.Nu se supară și nu se enervează arata și spune ce vrea pana când reușește sa transmită exact mesajul.
Parcul nostru cel de toate zilele e plin de părinti care mai de care mai convinși de faptul ca au un copil care nu face altceva decât sa le complice viata. Si evident ma întreabă toată lumea: cum mai are pampers?(nu, poarta scutece textile); nu vorbește clar?(nu, vorbește și romana și maghiara asa cum poate, se face înțeles foarte ok) etc etc etc.Clar dacă a împlinit 2 ani (aceasta vârsta de cotitura) e mare...gata cu scutecele.La partea cu scutecel lucram însă nu vreau sa pun nici un fel de presiune pe el.In casa îl las fără scutec și îl rog sa îmi spună și îmi spune cam in 90% din cazuri.Afara ii pun scutec textil și la fel îl rog sa îmi spună dacă vrea sa facă pisulica la copăcel :D. Uneori uita dacă se ia cu joaca dar alteori îmi cere "pis a popac". Eu sunt mulțumita si mandra de el. Il vad pe zi ce trece cum se transforma într-un băiețel extraordinar.S-a schimbat și fizic, nu mai are nimic de bebe :).
Am fost în IOR și a aruncat pietricele in apa timp de 30 min si ar mai fi aruncat dacă nu ar fi trebuit sa plecam. Daca îl iau repede, pe principiul Edi acum trebuie sa plecam ma lovesc de un refuz categoric dar am observat ca spunându-i "Edi mai arunci cu pietre in apa de 4 ori si apoi plecam" sau repeți acțiunea X de 2 ori unde X e activitatea cu care se ocupa in momentul respectiv este mult mai eficient. Adică repeta acțiunea de un număr de ori (nu neapărat 2) și plecam fără proteste.Uneori ma pune în incurcatura ca ii e foame si cand ii ofer de mâncare nu vrea nimic :D.Dar daca ii povestesc despre fiecare leguma din mancare le mananca fara probleme.Citim cărticele și spunem povesti, dansam dacă auzim muzica si așteptam cu nerăbdare vacanta (mai ales eu :D).
Abia acum pot spune cumva ca m-am reacomodat la serviciu.A fost de impact reintorcerea mea deoarece fiind bugetari situatia nu e deloc vesela.Si uitandu-ma in jur nici nu prea am motive sa fiu optimista.Dar mie imi place mult ceeea ce fac si pana la urma asta conteaza.Stim cu totii ca omul sfinteste locul!
Ti-am mai spus eu, in primul rand, felicitari si La Multi Ani tanarului :-)))
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand, am citit un articol super tare si documentat, am sa incerc sa vad daca il mai gasesc. Care se referea la scapatul de scutece si la psihoza nationala est-europeana ca "dupa un an trebuie sa ne scapam de scutece musai"... iar categorisirea asta generala ii face pe multi copii care inca nu sunt gata (nici fiziologic dar mai ales psihic) sa incerce sa se abtina, isi fac daune sistemului uro-genital care pe viitor duc la toate problemele de care se plang adultii... Asa cum te stiu eu, nu bagi in seama gura lumii, incearca sa n-o bagi nici la capitolul asta, si mai ales sa nu cumva sa-i insufle copilului cretinia aia cu "rusine, asa baiat mare si cu scutece...", e o absoluta tampenie, din nou cu repercursiuni asupra psihicului lor pe termen lung. Nu, nu e rusine. Nu e rau. Fiecare copil are orarul lui, in care e gata fiziologic, apoi psihologic si mai apoi chiar vrea sa scape de scutece. Eu imi primesc portia de admonestari de la toata suflarea romaneasca proaspat emigrata care cand aude ca Robbie a scapat de scutece doar la 3 ani si 4 luni (a venit intr-o zi la mine si m-a rugat sa-i dau chilotei de baieti mari, si din ziua aia nu a avut absolut nici un fel de accident, pentru ca era pregatit si isi dorea asta), iar fiica-mea (care desi a fost pregatita fiziologic de pe undeva de la un an jumate), abia acum a decis ca nu mai vrea scutece, pana acum a trebuit sa-si exercite nou-castigata independenta si facea ce voia ea si unde voia. Fara exceptie, toti romanii care au emigrat recent le-au spus copiilor "vai, sa-ti fie rusine, asa fetita mare si cu scutec..." si eu le-am raspuns clar inapoi "ba sa-ti fie rusine tie pentru asemenea cuvinte negandite la adresa copilului". Dar e greu sa scapi de mentalitatea inradacinata de atatea secole in mintea romanului (si a est-europeanului in general). Maica-mea se lauda ca la un an eu n-am mai purtat scutece. Ca apoi, din poveste in poveste sa aflu ca de fapt daca nu era pe faza din ora in ora (sau si mai des), dadeam drumul la pipi pe mine cu nonsalanta. Ceea ce mie imi spune ca nu eram pregatita nici macar fiziologic. Asa ca nu inteleg stresul de a ma tine in chilotei, sau poate era mandria aia cu "a mea deja a scapat de scutece", nu conteaza ca in momentul in care intorcea capul eu lasam o dara dupa mine... Eh, noi sa fim sanatosi, pupam Edisor si lasa-l in ritmul lui, el stie cel mai bine ce e bun pentru el!!!
Mulțumim de urări Simona. Când nu scrii sa știi ca mi-e dor de tine :).Asa e cu scăpatul de scutece e psihoza naționala.Parca suntem în concurs.Nu ma iau deloc după gura lumii.Dar observ ca e din ce in ce mai pregatit.Adica iesim in parc si, desi are scutec, imi cere sa faca pisu la copacel.Si acasa la fel vine la mine zicând "baie baie".Asa ca îl las în ritmul lui, nu îl cert dacă face pisulica pe jos (Ca uneori mai uita ca se joaca) și asta e.Singurul pe care îl ascult în domeniul asta e Edi.Si i-am rugat frumos pe ai mei (care sunt înțelegători și ma susțin mereu oricât de exotice le par ideile mele) sa procedeze la fel.Dar mai găsim în parc unii care fac diverse remarci.Si m-am obișnuit și eu sa iau partea copilului ca mi se rupe de ce cred ei.Eu nu pricep de ce trebuie sa fie concurs.Ca ma întreabă lumea dacă Edi vorbește.El vorbește dar nu foarte clar pentru cei din jur.Si înțelege în mod evident și romana și maghiara.Plus ca eu nu m-am străduit niciodată sa ii repet la nesfârșit cuvinte :d și sa îl pun sa repete. Îmi place sa îl pun sa spună câți ani are ca e asa de dulce cum arata cu degetele doi și spune "doua" :)).Dar altfel nu presez în nici un fel.Ii vorbesc normal ii explic ce se întâmpla în jur ii povestesc mereu ce fac atunci când sunt plecata și uite asa ma trezesc ca spune tot felul de chestii.Uneori am senzația ca la noi în țara toată lumea se pricepe muuuult mai bine ca tine (cel in cauza) sa fie părinte, sa facă politica și firește sa joace fotbal.
RăspundețiȘtergereHaha Onixa, cata dreptate ai :-))) Acolo toata lumea stie cel mai bine sa creasca copilul TAU :-))) Ma bucur ca nu-i bagi in seama, e pierdere de timp si energie.
RăspundețiȘtergereRobbie a spus prima data "mama" catre mine la 2 ani fara 2 saptamani. A vorbit tarziu, eu m-am cam stresat, fetele de la gradi mi-au spus sa stau linistita ca n-are copilul nimic, pur si simplu ii ia mai mult sa-si dea drumul (mi-au si explicat ce au studiat la el si de unde au tras concluzia ca aude, intelege si poate pronunta toate sunetele, etc). L-au invatat limbajul semnelor, ca macar sa poata copilul sa se faca inteles fara sa se frustreze, si apoi au lasat natura sa-si urmeze cursul. Si a fost bine. Acum Robbie vorbeste curent si corect si engleza si romaneste, si intelege si spaniola si putina franceza (spaniola de la desene, franceza pentru ca asa e mediul, ne mai lovim si de ea). Si e super ok.
E greu ca mama sa te relaxezi si sa lasi lucrurile sa curga de la sine, dar pana la urma, astea care reusim sa o facem suntem mai fericite, si noi si copiii :-)
Te pup!
Imi pare rau ca nu apuc sa scriu mai des pe blog, mai ales acum sa vina vara si suntem mai mult pe coclauri e si mai greu. Dar sa stii ca e bine, daca nu scriu inseamna ca ne distram toti :-))) (ceea ce va doresc si voua!)