19 luni

19 luni, file de poveste ca sa citez din mamica Degeticii. Am bifat primul anunt de tipul mama caca! Asa ca draga olita here we come.Nu ma grabesc dar daca tot imi cere olita pt no 2 profit.Progreseaza pe zi ce trece.A inceput sa alerge, se face foarte bine inteles.Asociaza cuvinte gen tata alo cand suna telefonul lui Janos, Geta bubu adica mama se taiase la deget sau cand ii e somn vrea tzitzi nani.De asemenea el are papu titiu adica papuceii cu masinuta de la tikki pe care ii iubeste atat de mult incat doarme cu ei de cele mai multe ori.Se supara teribil daca nu faci ca el iar combinatia nefacut pe voie cu oboseala se lasa cu jale mare.Ii explic de ce nu il las sa traga de cabluri sau sa invarta butoanele de la aragaz dar isi afirma din ce in ce mai puternic si mai hotarat personalitatea.Vrea la plimbare pe jos. Rar vrea in manduca sau in sling. Datorita Ralucii, mama lui Alex, am redescoperit slingul care merge foarte bine in combinatia copil plimbaret imbracat de iarna si mama cu geaca de iarna.Voi scrie o postare despre purtatul copiilor iarna caci e o diferenta ca de la cer la pamant intre purtat bebe mic iarna si purtat toddler. Pe jos merge fara probleme distante mari. Uneori drumurile noastre se lungesc considerabil datorita opririlor dese si admiratului masinilor, cateilor, pisicilor. A inceput sa ii fie frica, spre exemplu, daca mergem pe stradute intre blocuri si nu e delimitarea clara intre trotuar si strada, si aude vreo masina. Se sperie in mod evident si mi se arunca in brate. Sau daca vine vreun caine mai aproape. Din pacate, desi incerc sa ma controlez cat pot, cred ca a simtit frica mea de caini. Daca dispar din raza lui vizuala ma striga. Ne imita intocmai, mereu ma amuz cand il vad. De exemplu inainte de a iesi afara ne pieptanam amandoi, face gimnastica cu tati si tot asa. Imi cere ‘ate tzitzi’ sau ‘ate’. Adica lapte de la tzitzi sau din canuta. Ar manca tahini cu lingura si eu ii dau ca e bun, are calciu. Se catara tot mai sus si incearca chestii din ce in ce mai periculoase. Ii explic desigur cum sa se tina si sa se asigure caci nu am de gand sa ii tai avantul. Si oricum in abordarea clasica acum ar fi perioada potrivita pentru nu nu nu. Ceea ce nu am de gand sa fac. Am constatat ca daca sunt acolo sa il prind e ok. L-am lasat sa darame veioza de cateva ori si i-am explicat ca se strica, nu mai lumineaz seara etc. Dupa vreo trei povesti din astea a renuntat. Am noroc ca veioza e dintr-un plastic foarte rezistent. M-am impacat cu ideea de mama anormala si pur si simplu evit lucrurile/persoanele care imi fac rau caci am obosit de cate ori am explicat diverse. Anumite lucruri ce mie mi se par normale gen copilul mananca si a mancat mereu cu noi la masa etc etc par de neconceput pentru altii asa ca gapul intre noi si ei creste. In parc, Edi se descurca bine cu alti  copilasi si e foarte amuzant cum le sa tarcoale si se duce sa se bage in seama.Ii ies pasentele aproape de fiecare data. Cateodata mai ia cate o jucarie dar daca copilul de la care a luat-o plange, o inapoiaza. Am socat lumea in parc cand le-am explicat ca un copil de un an jumate NU  trebuie sa isi imparta jucariile daca nu doreste. Imi place de mor cand vine asa cateodata si ma strange in brate si ma dragaleste. Cand am iesit la cumparaturi cu sacosa aceea pe roti a insistat sa o care el. Trebuie sa gasesc una mai mica sa ii dau de lucru caci sunt sigura ca astfel eficientizam plimbarile. In rest viata noastra curge linistit si ne bucuram de fiecare zi petrecuta impreuna. Am invatat multe din viata de mama si in mod evident viata mea e foarte diferita dar nu in modul in care imi imaginam eu ca se va intampla. Cateodata imi amintesc cum ma gandeam si ma amuz copios. De 19 luni viata mea e foarte diferita dar atat de frumoasa...