Sarbatorind alaptarea

Saptamana asta sarbatorim alaptarea. Alaptez de 14 luni (pe 6 august se implinesc 14 luni). Dupa cezariana am plans ca nu ma puteam misca sa ma duc la Edi sa il alaptez. Stiam ca e important sa alaptez repede dupa nastere dar din pacate spitalul unde am nascut nu e chiar baby friendly. Bine ca totusi au rooming in si de indata de am devenit mobila nu ne-am mai despartit.


O data ajunsa acasa stresul meu cel mare a fost ca Edi nu dormea.Adica mai exact el dormea dar dormea la san si sugea activ si cand se demufa il puneam in patut, dormea maxim jumatate de ora se trezea si cerea din nou la san. Pediatra mi-a zis ca mesele trebuie sa fie la doua ore distanta cel putin. Si daca nu doarme suficient sa ii dau supliment cu lingurita. Si eu l-am tinut la san cat a vrut. Ajunsesem sa cred ca nu ne vom desprinde niciodata  ca o sa ma duc asa la serviciu cu Edi la san. Dar dupa ce a trecut puseul de 7 zile lucrurile s-au mai reglat. Si eu am invatat ca cererea si oferta se regleaza de la sine si uite asa din vorba in vorba am ajuns aici.

Mi-a trecut de cateva ori prin cap ca la 18 luni il intarc sau cel putin nu ii mai dau ziua.Dar mi-a trecut. Acum vom vedea cat va dura. Poate inca un an sau poate doi. Nu stiu cum voi rezista la presiunea exterioara. Caci deja aud voci care se intreaba daca e ok sa alaptezi un copil de doar 14 luni.Voci bine intentionate stiu asta dar pe de alta parte de ce sa ii dau lapte praf sau lapte de vaca sau orice alt lapte daca eu am si el e fericit.

Pentru ca la acest nivel suptul nu e doar de foame.Edi cere noaptea mamaaaaaaaaaaaaa papaaaaaaaaaaaaa dar in timpul zilei vine la mine si zice teteeeeeee sau baaaaaaaaaaa si atunci stiu ce vrea.Si ziua cand suge ne jucam.Si rade.Si e fericit si asta e cel mai important. La sanul meu gaseste liniste si pace. Eu sunt linistita ca daca refuza solidele intr-o zi stiu ca laptic isi ia la cerere si probabil stie el ce face daca refuza solidele. Si daca il dor dintisorii vine si suge se intrerupe mi-arata maseaua care il deranjeaza si suge iar.Si pleaca fericit la joaca pentru a se intoarce peste un sfert de ora aratandu-mi iar maseaua buclucasa.

Citeam pe undeva ca intarcarea e primul nu important pe care il spune mama copilului. Din articol se intelegea ca trebuie sa intarci ca asa e natural si bine pentru copil. Si ma gandeam la faptul ca eu incerc sa nu ii limitez actiunile lui Edi. Il feresc de pericole dar il las si pe el sa vada ce se poate intampla daca nu e atent.Ii arat de fiecare data ce poate fi periculos dar incerc sa evit sa ii spun nu face x, nu te du acolo etc etc.Atunci de ce i-as zice nu la tzitzi?Cand partea cu alaptatul ma salveaza si pe mine de multe ori?Nu e mai frumos sa il lasam pe copil sa spuna cand nu mai vrea laptic?Eu am fost surprinsa intr-o dimineata cand Edi mi-a cerut apa.Si chiar voia apa a baut din belsug. Deci face pasi catre intarcare.Bine nu va imaginati ca pasi rapizi.Pe de alta parte daca suntem intr-un mediu cu oameni necunoscuti se agata de san si acolo sta pana se simte el confortabil sa plece de langa mine.Si mi se pare natural asa.Si el e echilibrat.

Eu vad avantajele alaptatului peste tot.Dezavantajele le vad doar cand sunt foarte obosita . Dar sunt putine.Si practic nu sunt musai dezavantaje la alaptat ci mai mult cum vad altii lucrurile si se rasfrang asupra ta (asta suna filozific dar na, azinoapte am dormit chiar m-am odihnit un pic).

In saptamana asta, cand se celebreaza alaptatul am vazut o mamica alaptand pe o banca in fata blocului meu. Si inca 5-6 mamici in parc.Si m-am bucurat.Eu zic ca existe sanse.Am auzit o mamica povestind despre nasterea fetitei ei si ce fericita s-a simtit cand i-au pus copilul la san imediat dupa nastere .Usor usor eu zic ca se misca si la noi lucrurile.Si sunt sigura ca fiecare din noi poate pune cate o “caramida” astfel incat putem face o baza solida in ceea ce priveste alaptarea si informatiile legate de acest lucru.