marți, 3 februarie 2009

Padina 31 ian - 1 febr 2009
























Am pornit la drum in conditiile in care se anuntau ninsori si viscol. Eram putin ingrijorata de vreme dar am stat eu si am cantarit bine toate datele si am decis ca nu o sa fie periculos. Plus ca aveam si plan de rezerva (ca de obicei). M-am intalnit cu iubi in Brasov, a venit si Ionica si toti trei am pornit voiniceste catre telecabina ca de urcat pe jos nu se punea problema. Era ceata.Nu era frig dar era o ceata deasa si un fel de ninsoare marunta. O fulguiala timida. La telecabina era coada fireste. Doua ore am asteptat ca sa urcam la 2000. Cand am ajuns sus ne-am lipit de un ceai cu rom. Super bun.5 lei da merita. Chiar ceai cu rom de-adevaratelea.Am stat oleaca si ne-am odihnit dupa "urcusul" greu si am pornit voiniceste catre Padina. Prima bucata partia din Valea dorului. Decent. Coborarea usoara si am intrat pe vale spre cabana. Zapada aproximativ buna.Ma rog. Se putea si mult mai bine dar de asemenea se putea si mult mai rau. Sa ii dea Dumnezeu sanatate Luizei ca a stiu ce sa imi faca astfel incat sa pierd 20 kg si lu Daci ca m-a trimis la Luiza. Am simtit ca am mers prin zapada, am obosit dar in nici un caz ca acum 2 ani cand aveam cu approx 20 kg in plus. Am avut noroc si cand am trecut spre saua Laptici a inceput sa se lumineze. Fireste iubi a mers in fata si eu si Ionica ne luptam pentru pozitiile 2-3 :))).Bine e clar ca iubi mergand in fata a avut parte de taiat zapada.
Am intrat prin padure. Zapada era din ce in ce mai proasta. Si a culminat cu poiana dinaintea Padinei. O poaiana amarata. Cu sageata de marcaj "Padina 15 min".La sfarsitul poienii e marcajul cu "Padina 10 min". Intre cele doua marcaje am facut in jur de 30 min :((. Soarele dragul de el incalzise zapada si draga de zapada a devenit cu mult prea primitoare. Dar am ajuns cu bine, veseli si multumiti si Razvan ne-a primit cu bratele deschise si cu cafea calda :D.Plus ciorbica plus vin fiert plus ceai. A fost placut. Am fost singuri. Nu mi-a venit sa cred. Dar prognozele teribile anuntate pentru we au fost de efect, lumea nu s-a miscat prea mult. A fost placut si linistit. Am savurat fiecare moment. A doua zi am pornit de dimineata. Iubi avea tren la 14,45 si sincer nu am crezut ca aveam mari sanse sa ajunge. Dar pe principiul cine porneste de dimineata departe ajunge am reusit ca in acea poiana sa prindem o zapada buna si faptul ca am bautut poteca cu o zi inainte ne-a ajutat fireste. La intoarcere practic, desi era urcare am facut cam acelasi timp ca la coborare. La cabana la Valea Dorului am fost intampinati de "ospitalitatea de bucegi" pe principiul "ceai avem doar afara":)). Eram obosita, leoarca de transpiratie si afara era frig. Nici prin cap nu-mi trecea sa stau afara in frig sa beau un ceai, in conditiile in care inauntru era loc berechet. Am vazut un pustiulica mic mic cu niste schiuri lungi cat antebratu' meu si care schia fara frica si fara probleme. Am urcat partia si am constatat ca e foarte lunga :)))).
Am incheiat tura fara probleme si am reusit sa prindem trenurile potrivite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii