Vacanta de iarna

A trecut vacanta de iarna. A fost frumos tare. Vacanta. Copiii, săniuş si snowboard pentru mine. Copilaşii s-au dat si cu schiurile. Si i-am învăţat FAZAN. Apoi cineva mi-a zis "nu vrei sa încerci sa te dai cu placa". Iniţial am zis nu. Ca mi se pare stupid sa ai picioarele prinse de aceeaşi scândura. Ca mi se pare complicat. Ca mi se pare periculos :))). Aveam o lista lunga de nnnuuuuuuuuuu. Dar pana la urma uitându-mă la alţii cum se dau m-am gândit sa încerc. M-am gândit ca încerc. Daca e sa cad, asta e, mă ridic si mai încerc o data. Am căzut. Nu o data. De multe ori. Am pierdut şirul numărătorii la căzături. Am făcut febra musculara la mâini de la cat m-am ridicat de jos după ce am căzut. Dar am reuşit. Am reuşit sa fac pârtia fără sa cad. Am reuşit sa controlez scândurica să prindă viteza atât cat vreau eu. Nu sunt experta. Dar mi-a plăcut. Senzaţia este extrem de placa. Si snowboardul nu e atât de greu de manevrat cum mi se părea mie. Încă nu ştiu sa mă dau cu fata la pârtie :)) dar sunt dornica sa învăţ. M-am simţit minunat alunecând pe zăpada. Am început sa aştept cu nerăbdare sa mai ningă, sa se mai pună zăpada, sa nu mai fie gheaţa. Am început sa mă gândesc cu drag la zăpada şi la gheaţa (datorită patinajului).Si mă bucur ca depăşesc resentimentele căpătate în anii precedenţi. Pe de alta parte mi-am depăşit nişte limite. Am început sa fiu mai curajoasa sa îmi asum nişte riscuri. Ceea ce e un câştig. In rest am petrecut cuminte dar plăcut. O chitara si ceva cântece plus o surpriza de voce frumoasa. Un pluguşor creat special de un grup de studenţi la geografie in Iaşi. Au făcut o colinda inventând nişte versuri pe pluguşorul clasic, versuri dedicate cabanei si lui Janos si mie...Au fost oameni cu care ne-a făcut plăcere sa petrecem revelionul. Am băut un pic de şampanie la miezul nopţii, ne-am uitat oleacă la artificii, ne-am pupat :D. A fost cuminte dar plăcut. Pe urma au urmat zile cu soare. Frig dar soare. O sa vina si ceva poze. Au urcat oameni la cabana. Mulţi. Probabil multa lume simţea nevoia de mişcare după mâncare de Revelion si Crăciun sau cum spunea un coleg de-al meu Craciulion. Exista nişte oameni care vin in fiecare an la cabana. Pe 1 ianuarie sau pe 2 ianuarie cel mai târziu. Vin beau o cafea la cabana, urca pe Hăşmaşul mare, desfac o şampanie si coboară de acolo pe schiuri. Fac asta de foarte mulţi ani. De pe vremea când era alta cabana. Mi se pare o tradiţie greu de ţinut dar extrem de frumoasă. Pentru anul acesta mi-am propus mai multe ture la munte. In diferite masive. Mi-am propus sa fiu mai puţin egoista, sa fiu mai înţelegătoare si sa iubesc mai mult. Si mi-am dorit sănătate pentru toata lumea. Şi înţelegere. Si sper din tot sufletul ca anul asta voi fi mai înţeleapta :D.