miercuri, 3 septembrie 2008

Vacanta 2008






Vacanta a inceput triumfal cu o excursie din Balan la Lacul Rosu trecand peste Hasmasul mare. Drumul e foarte frumos presarat cu o multitudine de stane (=caini multi) dar din fericire cele mai multe pot fi ocolite. Drumul incepe cu urcusul catre cabana Piatra singuratica urucus pe care l-am tot descris. Ajunsi la cabana luam o binemeritata pauza, bem o gura de apa si pornim mai departe. Drumul coboara putin catre izvorul de unde ne alimentam cu apa si apoi urca lin o coama si suntem deja sus pe Hasmas. Pentru a fi mai spectaculos se poate parasi poteca marcata si merge paralel cu ea pe creasta. Noi mai fuseseram pe creasta deci am tinut poteca marcata si am trecut putin pe sub varful Hasmasul mare dupa care am inceput o coborare lina catre Poiana Alba. In Poiana Alba, unde sunt peste tot semne cu teren privat, proprietate personala samd (cum de ne vindem noi muntii nu inteleg dar poate se gaseste cineva sa-mi explice) sunt multe stane dar se pot ocoli pe la distanta mai putin una care e pusa fix in mijlocul potecii. De ce e stana in poteca iar e un mister indescifrabil mai ales ca e pe teritoriul unui parc national dar, din nou, cine sunt eu sa comentez. Mie doar mi-e frica de cainii de la stana. Sus pe Hasmasul mare ne-am oprit sa mancam si sa admiram privelistea pe urma am traversat Poiana alba si ne-am angajat usurel, usurel pe drumul ce duce la Lacul Rosu pe Paraul Oilor. Drumul e usor coborarea e lina si plin de fragi peste tot (=multiple pauze de cules fragi mai ales ca nu ne grabeam deloc). Iesim din padure si drumul coboara in continuare usor usor pe un drum forestier (nu mi-am schimbat parerea, in continuare urasc sa merg pe drum forestier) dar e oki, desi e ceva de mers. Usor usor am ajuns la Lacul Rosu si am admirat frumoasele privelisti si ghiciti ce am facut primul lucru?Am cumparat un mare Kurtos Kolac si am mancat pe saturate. A fost foarte foarte bun, asa mancat pe malul lacului, langa rucsac (ce m-am bucurat cand mi-am dat rucsacul jos ::))). Am explorat zona, am descoperit o ciorba de burta foarte buna, la o terasa pe malul lacului, dar, din pacate, la acea terasa servirea e foarte proasta, asa ca, daca ai nervii tari si nu te deranjeaza ca mancarea vine tarziu, poti manca acolo intrucat ciorba de burta e chiar buna la fel si cea de vacuta. A da, si cafeaua e exceptionala. N-am dormit toata noaptea din cauza cafelei baute acolo. Adica am baut cafea seara si cafeaua a fost super buna si foarte tare :)). Pe urma am camapat si am testat cortul meu, de care sunt tare multumita.

Dimineata am pornit agale catre Cheile bicazului. Am lasat rucsacii la o doamna draguta, vanzatoare la un magazin alimentar, si noi am pornit pe jos usurel catre chei. Am admirat Piatra altarului si Poarta Iadului si ne-am intors caci ca aveam drum lung de parcurs intrucat trebuia sa ajungem la Balan pentru ca in ziua urmatoare plecam la mare.

Ne-am intors la acea doamna draguta la care ne lasasem rucsacii (careia ii multumesc astfel ca a avut grija de rucascii nostri. Apoi am luat forestierul la picior inapoi. Dar ne-am abatut de la Paraul Oilor (ca sa nu ne plictisim ne-am intors pe alta parte) si am urcat Ciofronca, pe valea unui alt parau, si drumul s-a dovedit a fi extrem de frumos. Pe masura ce urcam se deschideau peisaje superbe vedeam Ceahlaul foarte aproape si Suhardul si toata zona aceea deosebit de frumoasa. Urcusul usor, chiar daca pe parau, trebuie doar putina atentie sa nu aluneci pe pietre. Cand am ajuns sus am facut binemeritata pauza de masa si apoi am inceput o coborare lina catre casa. Acum drumul catre casa s-a dovedit mult mai lung decat la venire pentru ca iesirea din traseu ne-a scos undeva la 11 km de Balan. Si, o da, ati ghicit, erau 11 km de forestier. Noroc ca drumul serpuia usor prin padure, erau o multime de galbiori si hribi caci cu cateva zile inainte ploause si acum se facuse cald, deci erau multe ciuperci si drumul de intoarcere a fost condimentat cu opriri pentru cules ciuperci si admirat peisajul. Am ajuns cu bine, pe inserat si obositi dupa drumul lung am profitat din plin de timpul de odihna.

A doua zi, de fapt pe seara urmatoare am plecat la mare, dar asta va fi povestirea numarul doi.

Un comentariu:

  1. uuuuu...asteptam cu nerabdare povestioara numaru doi...dar mai ales aia numaru trei:)))))))))

    RăspundețiȘtergere

comentarii