vineri, 7 martie 2008

Doar o singura iubire ...langa a ta o mai pastrez

Fost-am din nou in Crai. Mi-a placut din nou. Iubesc Craiul. Am plecat de vineri si am poposit in Brasov unde am si inoptat. Am pornit dimineata in Brasov. Soarele ne zambea dulce si am plecat pline de speranta catre Zarnesti. In autogara am baut o cafea foarte tare si in ciuda avertismentelor domnului dragut ce mi-a vandut cafeaua am baut-o fara zahar. Am resimtit efectele cafelei pana in Zanoaga :)). Am coborat in Zarnesti si am pornit cu voinicie catre Curmatura. Am urcat pana in Zanoaga unde am facut popas de stat la soare si de mancat sandvisuri. A fost tare placut insa nu am zabovit cat am fi vrut pentru ca voiam sa ajungem mai departe. Am ajuns in Curmatura pline de elan ne-am lasat rucsacii in camera am pus gecile si niste sandvisuri intr-un rucsac si am plecat pline de avant catre Ascutit. Am pornit usor din Curmatura am intrat in traseu si dupa approx 5 minute de urcus lejer a inceput o portiune abrupta si zapada era "extrem de primitoare" intrucat batuse soarele toata ziua si se inmuiase considerabil.Am incercat noi sa mergem pe la umbra insa a fost degeaba tot ne afundam la fiecare pas. Am urcat bucata abrupta am ajuns pe Padinile frumoase. Zapada cazuse pe vai si era poteca batuta peste avalanse :). Ne-am intalnit cu 3 salvamontisti care se intorceau din Ascutit si care ne-au salutat insa nu ne-au intrebat nimic de sanatate. Dupa o ora de urcus am ajuns la marcajul care ne spunea ca mai avem o ora si jumatate pana in Ascutit. Am fost foarte optimiste deoarece ne incadrasem de minune in timp desi din punctul meu de vedere am urcat incet pentru ca ne afundam in zapada la fiecare pas. Am pornit cu incredere mai departe si de aici a inceput greul.Am ajuns la marcajul ce ne informa ca mai avem o ora. Ne-am calculat timpul si parea ca ne incadram. Am urcat o panta tare abrupta si desigur era singura vale de pe care NU cazuse zapada.La urucus a fost cum a fost ca trei sferturi din panta am urcat-0 pe niste stanci.Insa cand am inceput sa mergem prin zapada nu a mai fost la fel de placut.Alunecam cu tot cu zapada ceea ce nu era bine deloc.Am ajuns la inceputul crestei, mai aveam cam jumatate de ora pana in Ascutit insa zapada era mare si statea sa cada.Am manacat un sandvis admirand privelistea de sus si am facut cale intoarsa pe vale.Am coborat extrem de atente si intr-o liniste deplina ca sa nu dam idei gresite zapezii.....Am ajuns intregi si foarte fericite la capatul vaii si ne-am intins la soare sa ne bucuram de priveliste si de razele soarelui. In approx 5 minute au venit nori negrii cu o repeziciune uimitoare, prin urmare ne-am impachetat si am pornit frumos inapoi spre cabana. Am mers bine si am ajuns la cabana ude fleasca dar vesele si multumite. Cand am ajuns nu mai nimeream ce sa mancam mai intai atat eram de infometate. Am papat o ciorbica buna de la cabana si am baut din minunata palinca (preventiv, sa nu racim cumva), am savurat un ceai si am ascultat niste fete dragute cantand la chitara si pe urma am cazut de oboseala si am adormit bustean. Desigur patul de deasupra mea scartia infiorator si cel care a dormit acolo s-a foit toata noaptea (nu stiu de ce :)) si m-am trezit de cateva ori speriata de zagomotul pe care il facea patul.Insa de fiecare data oboseala a invins asa ca am adormit la loc. Ne-am trezit vesele si binedispuse si am fi vrut sa urcam sa facem Piatra mica insa vantul care batea puternic a avut alta parere prin urmare ne-am razgandit si am coborat cuminti prin prapastii si admirand defileul din cheile zarnestilor. Cum am iesit din defileu s-a intunecat rapid si a inceput ploaia.Ne-a cam plouat pana in gara dar nu a fost chiar asa de rau. Ne-am urcat in tren vesele si multumite si am pornit-o catre casa gandindu-ne la frumusetea peisajelor ce le vazusem cu o zi inainte si cu dorinta de a reveni si a face creasta nordica dar fara zapada :D. A fost o tura frumoasa unde am intanlnit mai multe anotimpuri pentru ca jos era primavara erau floricele, se topise zapada si sus era iarna in toata regula cu zapada mare ....Dar ca de obicei Craiul a fost bun cu noi si ne-a lasat sa admiram peisajele si de pe creasta nu numai de jos. A fost foarte multa lume la cabana. Cabana si anexa erau pline, refugiul de la salvamont arhiplin si erau oameni care statea la cort. A fost un we frumos si relaxant, vremea a tinut cu noi si ne-am simtit minunat.
Cam asa a fost week-endul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii