miercuri, 5 martie 2008

Despre gheata

Nu-mi place gheata. A ajuns sa nu imi placa nici macar pe patinoar. Dupa doua cazaturi destul de dure am ajuns la concluzia ca regret iarna trecuta....Chiar imi pare rau dupa ea. M-am gandit serios si am ajuns la concluzia ca prefer sa merg prin zapada pana la brau (desi efortul pentru mine este mare ca de, sunt mai rotunjoara) decat sa merg pe gheata. Dar sa va povestesc cum am ajuns la aceasta concluzie. Dupa prima cazatura serioasa mi-am schimbat bocancii. Bine, acest lucru se impunea, cazatura a fost numai un impuls in a rezolva mai rapid aceasta problema. Acum, cu noua mea pereche de bocanci, am pornit curajoasa la drum. Prima tura a fost oki dar am avut si noroc pentru ca nu a fost prea multa gheata. A doua tura in schimb a fost una cu gheata din belsug. Desi jos era pamant gata dezghetat, sus era inca gheata. De fapt numai gheata. Multa gheata. Si tot faceam echilibristica sa incerc sa ocolesc cat se poate portiunile periculoase. Ei bine la un moment dat iubi ma sfatuia sa ma tin de o creanga. Eu, ceva mai incapatanata din fire, m-am gandit ca e cam firava creanga respectiva si m-am tinut de o cioata. Care evident nu a fost eficienta, pentru ca atunci cand am alunecat, cioata a venit o data cu mine :)). Am alunecat si ma gandeam la ce scria Raluca lui Matei pe blog, ca pe munte esti singur, si daca e sa cazi, trebuie sa te opresti singur, ca ceilalti chiar daca vor, nu pot face nimic. Asa am alunecat eu de langa iubi intr-o clipa, fara ca macar sa apuce sa inspire....Norocu' meu a fost ca m-am oprit dupa cativa metri. Am pus frana de mana :)). N-am patit mare lucru.Doar vanatai pe mana. Si frica de gheata la coborare. Si ma gandeam ce norocoasa am fost anul trecut cand am coborat din Omu. Cred ca daca la acea coborare prindeam gheata pe care am prins-o pe Kovacs saptamana trecuta.... probabil ca ar fi fost cu mult mai greu....Dar din fericire lucrurile au stat altfel atunci. Si da, acum ma gandeam ca o investitie in coltari nu e un proasta. Ci dimpotriva.
Tot tura trecuta am cunoscut un cuplu foarte simpatic. Ea doctorita, nascuta la Valcea si lucreaza in Bucuresti. El din Focsani. Iubesc foarte tare muntele. Mi-a placut tare mult de ei. Mi-ar placea sa ii mai intalnesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii