In parc

În parc la noi e un tata care isi bate baiatul care, la randul lui bate copii mai mici de cat el (logic).Si taica-su se mira: de unde oare e asa violent,cu cine o semăna? Generația care are acum copilasi, cea nascuta crescuta dupa revolutie imediat cu parintii imbogatiti rapid nu au ca valoare decat banul si sunt tristi tare caci nu le place nimic. Nu canta, nu asculta muzica, nu se plimba...E cool sa faci ceva sport dar musai in sala, afara nu prea e cool, sa fumezi (am vazut copii de 12 ani in parc fumand !), sa ai haine de firma, telefon cu touchscreen si neaparat cu FB si cam atât. Ma sperie cand ii vad ca nu fac nimic toata ziua pur si simplu stau si vorbesc urat (mai mult pentru a soca lumea, nu neaparat din proasta crestere) si ma gandesc la ce ani lumina eram noi care din spirit de contrazicere ne-am prins matricolele (da da pe vremea aia avea uniforma si matricola la scoala) cu capul in jos (astfel incat pentru a citi numarul corect trebuia sa stai in maini :))) asa ne imaginam noi) sauuuuuuu maxima "destrabalare" cand am cusut capse la sarafan si cand ieseam de la ore prindeam marginea de jos a sarafanului in capsele cusute si il transformam in fusta mini astfel. Când ajungeam in scara blocului desfaceam din nou capsele si intram cuminte in casa.

Ce ma sperie pe mine este lumea asta in care trebuie sa imi cresc copilul. Numărul copleșitor de mare de parinti mult prea obositi si prea plictisiti de ideea ca trebuie sa vina "sa alerge si asta ca altfel ma termina", asta fiind desigur copilul din dotare.

Dar in acelasi parc am avut si surprize frumoase...cand am cunoscut o mama care aleargă dupa fetita ei exact cum alergam eu dupa Edi (acum am rafinat tehnica stau mai in spate sa vad ce face si incotro merge si cat e in siguranta il las sa exploreze). Sau alta mamica cu care m-am intalnit sub "castel" ca eram amandoua de-a busilea după copilașii proprii.Dar noi suntem prea putine comparativ cu ceilalti de la care auzi "nu te da in leagan ca te murdărești", "nu alerga cu gura deschisa", "nu tipa ca e frig" (afara erau 25 de grade), "nu stam aici ca e curent" (eram afara in parc adia placut vantul), "nu te juca cu copiii ca te murdaresti"(asta mi s-a parut maxima, o bunica isi tinea nepoata pe banca sa se uite la copilasi cum se joaca, fata neavand voie la joaca deoarece era îmbrăcata frumos) si multe altele. Sa nu uitam desigur celebrul "nu alerga ca o sa cazi"....cum de nu m-am gândit la asta?
Din păcate ne lipsesc valorile la care sa ne raportam. Multi dintre părintii obosiți de "asta micu" sunt disperați după bani...sa aibă ala micu, nerealizand ca il privează de fapt de ce are nevoie mai mult copilul. Nu vreau sa generalizez dar mi se pare copleșitor de mare numărul părinților care vorbesc agramat și care au ca valori marca mașinii și banii din cont (nu în număr foarte mare ci doar asa sa vadă lumea ca totuși ne permitem și noi una alta) și care nu realizează ca cel mai important e sa îmbogățești inima și mintea copilului nu sa ii cumperi tone de jucării și sa il lași sa se joace singur cu el și sa îl crești independent (= dormit singur în camera, neținut în brate ca se învață, pupat doar în somn etc etc acele mult cunoscute idei atât de îndrăgite de romani din păcate).
Pe de alta parte îmi place foarte mult citatul din Mahtama Ghandi "be the change you want to see in the world" și asta încerc și voi încerca sa fac pentru ca îmi doresc o lume mai buna în care puiul meu sa crească liniștit si sa interacționeze cu oameni normali care mai și citesc, mai ies la teatru, mai vad un film, mai povestesc despre o carte, mai merg la munte, mai ies la  bere cu prietenii...cam de categoria asta :).