joi, 13 octombrie 2011

16 luni




Incep cu intrebarea retorica: cand or fi trecut?


Edi a crescut si a devenit spaima porumbeilor.Pe unde ii vede ii fugareste.Si cand porumbeii zboara scoate un sunet admirativ asa.E tare dulce si istet foc.

Imi arata cand vrea sa doarma la pranz.Imi aduce pernuta pe care il tineam eu sa il alaptez cand era mititel.Vine cu pernuta si e evident ca ii e somn si vrea sa doarma. Imi arata cand ii e foame, ma duce de mana la scaunul de masa si duce mana la gurita (asa ii faceam eu semn cand il intrebam daca ii e foame). Imi cere apa si cand suntem afara daca cumva nu sunt atenta la ce zice se duce la rucsac, trage de fermoare in incercarea de a-si lua singur apa.

A crescut (habar nu am cat dar in mod cert il simt cand il iau in brate) si e frumusel foc (cra cra cra). Vorbeste toata ziulica pe limba lui.Ii zic papa si imi face cu mana dar, daca vreau sa plec de langa el, vine alergand.Azi Janos i-a zis szia (adica papa dar in ungureste) si i-a facut cu mana.Sper sa invete sa vorbeasca fluent si romana si maghiara asa din prima, pe urma vedem noi ce mai adaugam.

Alearga toata ziulica, ne explica destul de clar ce doreste si daca noi nu intelegem sau ne facem ca nu intelegem isi compune o fata trista si da drumul la lacrimi, lacrimi ce dispar ca prin minune cand primeste obiectul dorit.

Aseara l-am suparat ca ii era frig si l-am luat in manduca sa il incalzesc.Din fericire cand a ajuns la pieptul meu s-a linistit ca prin farmec si s-a incalzit.Am observat ca, de fiecare data cand e obosit plange daca vreau sa mergem acasa, sa mergem in alta directie decat cea dorita de el etc.Daca il iau in brate plange un pic, se mufeaza si adoarme instant cam 20 min si pe urma ne intelegem de minune.

A racit ca de, nu era sa ratam raceala de toamna.Dar uite asa facem si noi anticorpi.A tusit rau si nu mai stiam ce sa ii fac.Pana la urma l-am tinut in brate si am pus un castron cu ceai de musetel din care se ridicau aburi.Asta l-a ajutat cel mai mult.Dar mi-a rupt inima cand il vedeam cum tuseste si realizam ca nu am ce sa ii fac (orice buvabil era exclus caci dadea afara).

Cand o vede pe bunica e fericit.O striga toata ziulica “Diitaaaaa, Diitttttaaaa” si incepe sa imite cumva ce spun eu.Aproape ca zice propozitii dar imitand intonatia mea.Sunt curioasa cand isi va da drumul la vorba.Asa el zice cuvinte diferite, nu repeta doar silabe, dar le zice pe limba edisoreasca si nu mereu reusesc sa bunghesc traducerea.Am reusit totusi sa imi dau seama ca tita tita inseamna uta uta adica vrea la leagane.

Incepe sa nu doreasca sa ne imbracam.Iesitul afara cand e frig e destul de aventuros, trebuie sa ma misc foarte repede si nu imi iese mereu.

E fericit cand e cu alti copilasi.Mai ales cand sunt fetite.Se duce sa le mangaie, sa le pupe, da la o parte alti baieti care ii stau in cale, e foarte hotarat.A invatat sa se dea pe tobogan (ma prinde totusi de o mana cand se da) si vrea doar la tobogan .

Vrea in brate la diferite prietene de-ale mele.Are deja prietenele lui si cum le vede, hop le sare in brate. Vrea sa mearga singur pe jos, sa exploreze cat mai mult.Cand mergem pe jos catre parc vizitam scarile de bloc, lustruim masinile (operatiune care are ca urmare niste manute mici si negreeeeeeeee), mai culegem cate o papadie si uite asa facem pana in parc vreo 3 sferturi de ora in conditiile in care daca merge in manduca in maxim 10 min suntem in parc.Dar e distractiv.Intr-o dimineata m-am jucat cu el de-a fugarit porumbeii si bodyguarzii in parc se uitau la noi cu o privire gen “biata de ea, daca nu s-a jucat cand era mica, recupereaza acum”.

De mers merge bine si hotarat si a inceput sa alerge.Ne jucam de-a ascunsul, a descoperit ce frumos e sa te bagi sub canapea, sub masa, dupa usa, dupa perdea….Eu intreb unde e Edi? Si se aude un ras galgait si apare fericit ca eu nu il gasesc.

Ma pacaleste ca imi da de mancare, rupe cate o bucatica de paine mi-o intinde si pe urma o ia el si o mesteca multumit ca m-a pacalit.

Mananca ok vrea sa manance si ciorbica singur, inca nu ii iese dar exerseaza.La felul doi mananca cu placere singurel.

In top sunt si cred ca vor ramane vinetele (oricum pregatite, vinete sa fie), pastele cu branza (merg si cu pesto dar cu branza au un succes nebun) si rosiile.Cateodata vrea carne, cateodata nu o mananca.Eu oricum nu insist.

La fructe strugurii conduc de la distanta.Ar manca doar struguri si eventual banane.Am gasit o vreme in piata niste nectarine mici mici (asa cam ca prunele) si extrem de gustoase.Si pentru alea facuse o pasiune.Am gasit un nene de la care cumparam rosii bune si e prieten cu Edi, de fiecare data ii da cate o rosie pe care o spalam cu grija si Edi o savureaza fericit.Si el si hainele lui fireste.Noroc ca am masina de spalat.

La capitolul socializare dupa ce cand ne-am intors din concediu parca avea lipici la mine acum se desprinde repede de mine si exploreaza curios.Daca in zona sunt garduri/porti si pasari (pui, gaini, porumbei, ciori) atunci minute bune sunt libera sa ma gandesc la ale mele.Pot chiar sa ma relaxez pe o banca.

Cam asa a evoluat.Luna asta m-am tot gandit la cum era cand era mititel si cum trece timpul asta ca nebunul!

Am sentimentul ca Edi ne invata zi de zi ce inseamna bucuria si veselia.Cand zambeste zambeste asa cu totul si la fel cand plange plange de parca toata supararea lumii s-a adunat in lacrimile lui.

De 16 luni viata noastra e altfel, dar atat de frumoasa si plina de neprevazut.

Un comentariu:

  1. Ioana, tare mult a crescut si-mi pare bine ca mai povestesti pe aici, asa amanuntit, despre voi. :)

    RăspundețiȘtergere

comentarii