Era bine daca as fi stiut mai multe....

Acum ma gandesc ce bine era daca intram la medicina. Probabil ca nu as mai fi avut atat de multe intrebari cand copilul face febra. M-am rasucit si invartit si am lasat copilul sa faca 39,6 fara sa ii dau nimic.Cand temperatura dadea semne ca o ia in sus i-am pus un antitermic. Dar Edi era vesel si vioi.Ulterior, toata lumea care asculta povestea cu febra lui Edi zicea “uau ce febra mare a facut”.Daca nu ii puneam termormetrul nu mi-as fi dat seama ca are febra. Pentru ca era vioi, se juca, chiuia cum face el de obicei. Dar a venit la tzitzi si cand l-am pus la san ardea ca focul. Atunci un pic m-am panicat. Dar mi-am revenit m-am gandit ca in mod cert nu a facut insolatie, fontanela era ok, burtica nu dadea semne ca ar fi deranjata deci sigur are ceva fie la gat fie o boala a copilariei. Cand am ajuns la doctor am constatat ca avea puroi in gat. Doctorita m-a avertizat ca va mai face febra. Nu a mai facut. Deloc. Stare alterata a avut foarte putin, miercuri dimineata, in a treia zi de febra (atunci ajuns la doctor) si nu a vrut deloc sa manance. Miercuri practic a fost putin mai apatic si nu prea a supt (cred ca il durea gatul). Pe urma de miercuri seara zburda vesel si nestingherit. I-am dat antibiotic ca asa a zis doctorita. Dar nu sunt sigura ca am facut bine. I-am dat speriata de complicatia cu otita care poate apare dupa un episod de amigdalita de acest gen.Pe de alta parte eu am facu, mica fiind, amigdalita dupa amigdalita si injectii dupa injectii si nu mi-a trecut.Pana la urma m-au operat de amigdale caci nu se mai putea.La 10 ani aveam amigdalele de dimensiunea amigdalelor unui adult si mi-era foarte greu sa inghit. Deci varianta de tratament cu antibiotic la amigdalita nu pot sa spun ca imi da mare incredere.


Acum ma bazez pe faptul ca Edi e Edi si categoric lupta cu boala altfel decat o faceam eu asa ca sigur va trece repede si nu se va repeta :D.Dar mi-e greu sa imi vad copilul bolnav. Si sa nu stiu ce are. Si sa stau sa ma intreb oare e bine daca fac X actiune?

Dar face parte din meseria de mamica.Sa stii cand sa intervii si cand sa stai sa astepti. Pe de alta parte cand Edi vine si ma strange in brate si isi pune capul pe umarul meu sau ma pupa sunt atat de fericita ca uit de toate greutatile.

Luna asta am bifat primul antibiotic.Dar pe de alta parte merge din ce in ce mai bine. Si trebuie urmarit caci imi aeriseste de la hainele din sifonier pana la cratitele din bucatarie. Periodic da cate o spargere la dulapiorul in care tinem painea.Daca e liniste in bucatarie inseamna ca a reusit sa il deschida si se infrupta fericit din prada lui . E foarte dulce ca imi arata incantat ca mananca paine. Nu mai vrea iaurt (s-o fi plictisit!).

In parc sta si se uita intai sa vada ce se intampla.Pe urma porneste la explorari.La fetitele mai mari, daca stau linistite se duce la ele, incearca sa le mangaie. In schimb daca vreo fetita vine hotarat spre el o ia la fuga si nu se opreste decat in bratele mele .

Ieri am fugarit porumbeii din Cismigiu.Ne-am distrat pe cinste. Spune “paaaaaaa” cand vrea apa.Si dintr-o data a inceput sa bea apa.Si bea aproape 500 ml pe zi.Cam trei pahare de 180 ml.Edi care abia abia bea 100ml.Si suge mai putin.Oare face pasi catre intarcare?