1 an

Ehehe multe s-au intamplat si nu am apucat sa le consemnez.In primul rand la 1 an si o saptamana bifam mersul clar singurel, cu hotarare.De atunci lucrurile capata alte dimensiuni.Merge tare haios cu funduletul inapoi si cu manutele in lateral.

Spune mama, tata, papa, apa gata dai dai cand vrea ceva.Incercam acum si limbajul semnelor sa vedem ce reusim.

E foarte decis cand vrea ceva. Nu prea poate fi distras. Adica trebuie sa gasesti ceva cel putin la fel de interesant daca vrei sa il iei frumos dintr-un loc anume. Ar sta in leagan toata ziua. Foarte rar spune "gata" cand e vorba de dat in leagan. Gata asta de fapt e un fel de "data" pronuntat. Insa da din manute facand semnul pentru gata si e destul de evident ca trebuie sa oprim actiunea in desfasurare in momentul respectiv. Are momente de dragaleala maxima cand vine si ne iubeste, si ne pupa si ne mangaie. E asa de dulce si de haios ca imi vine sa il pup tot timpul si sa nu ii mai dau drumul din brate. Are momente cand vine se suie pe mine, suge putin si apoi se da jos, alearga, se joaca si iar vine putin si tot asa. Are o energie de invidiat. Noi suntem topiti de oboseala si Edi vioi se uita intrebator la noi pe principiul "iar sunteti obositi?dar eu am chef de alergat".

Inainte de a implini un an am bifat ceva ce nu ne doream insa nu aveam alta solutie. Edi a fost diagnosticat la 5 saptamani cu hernie inghinala. Si a trebuit sa il operam deoarece riscul de incarcerare era foarte mare si operatia in cazul acela ar fi fost cu mult mai dificila. Si ne-am internat pe 2 iunie dimineata l-au operat, a durat jumatate de ora, poate cea mai lunga jumatate de ora din viata mea.Mi l-au adus si era suparat rau de tot.A stat toata ziua la san. Si sugea si suspina. Dar din fericire lucrurile, medical vorbind, au evoluat foarte bine, se vindeca frumos, cicatricea e aproape invizibila si de durut in mod evident nu il doare si nu il deranjeaza. Doar ca a ramas cu frica teribila de doctori. Cand am fost la control sa ii scoata firele a plans nonstop desi nu era deloc dureros.Si azi cand am fost la controlul de 1 an a fost suparat din secunda in care am intrat in cabinet. Abia au reusit asistentele sa il cantareasca. Bifam 10kg si 80 cm deci suntem bine dezvoltati. Sanatos tun si suparat nevoie mare pe doctorita. S-a linistit doar la san asa ca am scapat de intrebarile "ce lapte ii dati la varsta asta?". Am primit instructiuni clare sa nu ii dau mezeluri sau dulciuri de cofetarie. Oricum nu imi trecea prin cap sa ii dau. Tinand cont de faptul ca nici noi nu mancam mezeluri de ce i-as da copilului?

Am socat putin doctorita caci am refuzat ROR-ul. Prefer sa ma mai gandesc. Sa mai citesc despre el. Oricum nu sunt de acord cu administrarea a "T" vaccinuri deodata.Si asa intr-un singur vaccin sunt nu stiu cate tulpini. In fine, subiectul vaccinare e unul delicat.  Prefer sa ma mai gandesc la ROR si luam o decizie in toamna. Oricum pana atunci ne dorim din tot sufletul sa nu mai dam pe la doctor.

In rest lucurile iau avant.Edi merge si rade si e asa de dulce ca ma topesc dupa el.Nu-mi vine sa cred ca a trecut 1 an deja.Si iar mi-aduc aminte ca nu mi-au adus copilul sa suga dupa nastere si eu am ajuns la el abia peste 12 ore. Oricum, de-ar fi sa mai nasc o data, in mod cert vreau alte conditii.

E foarte dulce dimineata cand se trezeste si rade smechereste si vine direct sa isi ceara drepturile. Apoi porneste voiniceste prin casa sa vada daca totul e in ordine, asezat la locul lui. Face ordine in sifoniere, imi aeriseste prosoapele, cratitile. Niciodata nu au fost asa de aerisite. Sunt zilnic scoase din dulapuri, scuturate si apoi puse la loc. Edi se ocupa de scos si scuturat eu de pus la loc. Avem si pagube dar nu mari. O craticioara cu coada la care a sarit emailul deci nu o mai putem folosi. O cana care nu a supravietuit unei cazaturi. Si cam atat. Deci nu e grav.

Somnurile de peste zi tind, din ce in ce mai mult, sa se comaseze intr-unul singur. De obicei adoarme in jurul pranzului in jurul orei 12 si doarme cam 2 ore, 2 ore jumate unoeri ajunge si spre 3 ore odata ceea ce ma face sa fac vizite dese la patul in care doarme tanarul, deoarece eram obisnuita cu somnurile de jumatate de ora.

Cand ne jucam e o veselie. Daca stau la calculator insa se intampla tragedii. Asa ca ne jucam in majoritatea timpului. A invatat care sunt cuburile albastre si avem un puzzle unde reuseste sa puna la locul lui pestisorul in acvariul. Si nimereste si pisica.Citim cu sarg pe cartile primite cadou.Incerc sa il invat sa numere dar se uita la mine amuzat.Rade cand numaram mere, portocale si alte fructe.Important e ca se distreaza.

A trecut un an de cand suntem impreuna toti trei si eu stau si ma minunez de cat de frumos poate fi.

Si cat de multa iubire incape intr-un copil mic si cata veselie.Si ce minuni face.Si cum vede viata si incepe sa cunoasca lumea asta ce se deschide la picioarele lui.Si ma rog ca lucrurile sa fie bune pentru noi, sa fim sanatosi si sa ne iubim, sa ne bucuram unii de altii si sa traim la maxim fiecare clipa.