Multumiri

Cand am ramas insarcinata am fost macinata de multe sentimente.Eram fericita, o fericire imensa care nu incape descrisa in cuvinte (cel putin nu in cuvintele mele...ca uneori nu le am la mine :)) si totodata eram ingrijorata daca voi fi o mama buna, cum de aduc eu pe lume un copil in lumea asta infecta samd.Si pana la urma m-am gandit ca imi voi invata copilul asa cum stiu eu mai bine si voi incerca sa facem astfel incat sa transformam noi lumea sa fie mai buna. Daca facem dupa clasicul tipic romanesc, adica asteptam "sa se faca" cate ceva ........putem astepta mult bine. Trebuie sa fi proactiv si puterea exemplui personal chiar conteaza. Desi uneori e al naibii de greu.

Cand am ramas insarcinata am inceput sa caut pe net varii simptome pe care le traversam atunci.Si am gasit intai blogul Bogdanei si mi-a placut de David care e deja suporter Steaua Bucuresti si am citit cu mare placere jurnalul din burtica si il citesc si acum cu aceeasi placere.Deci multumesc Bogdana pentru posturi mi-au fost de mare ajutor.Pe urma am ajuns sa citesc Calatoria unui bob de orez cu urechiuse si iarasi adresez multumiri Mariei Mirabela pentru povestile ei ca tare m-au ajutata. Acum am ajuns la faza cu colicile cu baietelul meu drag si speram sa trecem cu bine caci deja nu mai pot eu daramite el bietul care se zbate si se chinuie doar sa elimine un pardalnic de gaz.Am vazut ca daca ma stresez eu e cu atat mai au asa ca incerc sa fiu cat mai calma si sa il ajut cat pot.

Pe urma am descoperit ca "O printesa nu face part" si am descoperit ca mamica Ioanei a nascut la acelasi spital ca mine, si culmea, cand m-am internat eu sa nasc era de garda aceeasi doctorita cu care a nascut ea.Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am nascut cu ea caci mi-a lasat un gust foarte amar.Langa mine a fost doctorul meu, Dr. Hamid caruia ii multumesc ca a avut grija de mine si de Edi si a avut mare prezenta de spirit atunci cand eu am avut o problema care putea fi fatala pentru mine si Edi dar din fericire el a luat deciziile potrivite si astazi suntem bine amandoi :).

Si blogul de care m-am indragostit a fost La un ceai si acolo am descoperiti niste parinti cu principii deosebite, dar foarte asemanatoare cu principiile mele.Si pe urma a urmat Adelle unde am invatat o multime de lucruri.Deci multumesc Cristina si Andrei Marin caci de la voi am aflat o multime de lucruri utile, care mi-au folosit extraordinar de mult si pe care le aplic si eu la randul meu, atat cat ma lasa Edi.

Am citit o gramada despre subiectul sarcina si copil.Am constatat ca referitor la nastere exista povesti si nimic nu se intampla la fel pentru 2 femei.Nici macar pentru aceeasi femeie la 2 nasteri.Si despre copilasi....cartile sunt scrise asa orientativ.La fiecare rand e scris "copilul ar trebui la 2 luni sa faca actiunea X dar daca nu o face nu e grav caci fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare......"Asa ca pana la urma conteaza sa te bazezi pe instinctul de mama si bebelusul te va invata tot (aici am citat din Adelle).Usor usor trebuie sa gasesti cale de comunicare cu copilul tau si sa il intelegi ca el incearca sa iti trimita semnale, tu doar trebuie sa le descifrezi.

In concluzie ma bucur ca am descoperit bloguri de mamici, cele pe care le-am mentionat aici chiar m-au ajutat si o sa incerc sa impartasesc din experientele noastre.Poate asa voi ajuta si eu pe cineva.

Dragi mamici inca o data va multumesc si sunt foarte fericita ca am intrat si eu in randul vostru :).

P.S.:Foarte important: in ce priveste alaptatul ii sunt profund recunoascatoare lui Rox pentru sfaturile pe care mi le-a dat la orice ora chiar daca nu ma cunostea :).Multumesc Rox ca m-ai lamurit ca Edi avea 3 saptamani si un puseu de crestere si ca laptele meu e suficient ca el suge mai mult si astfel isi regleaza portia :).