marți, 4 mai 2010

Am vazut ursul

Intrucat eu am vazut ursul o data cu Abe voi povesti aici intamplarea sotului meu, cabanier in Hasmas la Piatra Singuratica, de altfel.
De aici povesteste Janos:
"Intr-o zi de vara eram sus pe Piatra Singuratica cu un grup si se auzea din padure o vaca mugind.M-am gandit ca bietul animal a cazut undeva intr-o groapa si din aceasta cauza mugeste asa de tare. M-am decis sa ma duc sa  vad ce s-a intamplat
Am coborat de pe Piatra si am fugit in directia mugetului. Ma apropiam si se auzea din ce in ce mai tare. Si dintr-o data ursul s-a ridicat in 2 labe, exact in fata mea, si cand am vazut cat de mare era am facut stanga imprejur, si am rupt-o la fuga batand recordul la suta de metri garduri, atat ca in drumul meu nu erau garduri ci bolovani si cioturi de copaci :)). Dupa asta m-am dus la stana, am anuntat ciobanii cu caini si i-am indrumat spre locul unde auzisem eu vaca. De data insa am ramas ultimul din grup ca in caz de fuga sa fiu primul care fuge caci o intalnire pe zi cu ursul mi-era absolut suficienta :)). Insa cainii au alungat ursul iar cand seara am ajuns inapoi la cabana un oaspete de acolo mi-a zis ca nu a vazut pe nimeni in viata lui sarind gardul atat de artistic cum am facut-o eu fugind de Mos Martin."
Cam asta ar fi. Din fericire pentru noi ursul e prietenul nostru si noi il lasam in pace asa ca el e dragut si ne lasa si el in pace si ne dorim sa nu ne intalnim prea des cu el :d. Si daca se intampla sa ne intalnim sa fie intalniri foarte pasnice :)).

2 comentarii:

  1. ce pot sa zic...
    eu nu-mi doresc sa-l mai intalnesc niciodata... :P

    RăspundețiȘtergere
  2. :) foarte dragutza pasnica si de bun simt relatarea lui Janos :) si cu happy end as putea spune. Facand si eu parte din clubul select al intalnirilor de gradul 0 cu stimabilii ursi, pot spune ca inteleg perfect senzatia de puteri supranaturale dobandite pe loc. Si nu le port ranchiuna ursuletilor, doar imi pare rau ca i-am deranjat. Oricum in alta ordine de idei, un serial cu Am vazut taurul nu initiaza nimeni? ca stiu eu niste unii care ar avea povesti. hihihi Apropo, eterna recunostiinta lui Janos si in acest caz. Si tin minte o domnisoara (pe atunci) care era stresata ca rucsacul ei e rosu in timp ce un anume domn filolog/redactor o instruia cum ca taurii sunt daltonisti :))) eeee...ce vremuri

    va pup
    Cristina

    RăspundețiȘtergere

comentarii