miercuri, 8 aprilie 2009

20 de ani

"In seara asta mama lumea e a mea/O lume de 20 de ani.............". Pe vremea când aveam 20 de ani credeam cu putere ca pot schimba ceva. Credeam cu putere ca orice acţiune a mea poate avea implicaţii adânci si ca da se poate sa schimbi lumea paşnic, cântând in Piaţa Universităţii sau în fata Facultăţii de drept. Era in 1995 pe vremea când aveam eu 20 ani si guvernanţii noştri dragi de atunci se deciseseră sa introducă varii taxe in învăţământ, deşi la noi se prevedea (atunci) prin constituţie că învăţământul de stat este gratuit. De asemenea fusese luată decizia de a retrage reducerile studenţeşti pe transportul in comun. Am ieşit in strada cu tot entuziasmul tineresc de care dădeam toţi dovada. Am cântat pe străzi. Am mers kilometri. Plecam in fiecare zi (greva a durat approx 2 săptămâni) din Politehnica treceam prin regie si mergeam in marş către facultatea de drept si mai apoi către universitate. Luptam pentru drepturile noastre. Aveam ecusoane pe care ne scriseserăm mediile de absolvire a anilor respectivi. Guvernaţii declaraseră ca numai repetenţii ies in strada. Nu era aşa. Repetenţii si cei neinteresaţi de şcoala nu veneau nici la greva. Mi-a fost frica atunci dar eram undeva in primele rânduri mereu. Adrenalina curgea emoţiile de atunci erau ca la 20 de ani. Săraca mama care mă aştepta acasă cu inima cat un purice. Pana când intr-una din zile scutierii ne-au blocat traseul in fata facultăţii de drept. Cei care ne aşteptau la universitate au venit ei in marş către noi. Ne-am reunit. Eram lângă Cotroceni. Iliescu era preşedinte. Dan Iosif trăia. A venit sa vorbească cu noi. Când l-am văzut cum a intrat printre noi sa discute si mă gândeam ca daca cineva face un gest mai brusc cine ştie ce se întâmpla.........Ei bine diversiuni au existat mereu. Scutierii ne blocaseră accesul către universitate....Către Cotroceni era liber. Teoretic vorbind. Cineva a început sa fuga in direcţie opusa strigând "ţeapa, ţeapa" si lumea l-a urmat pe acel cineva. Eu eram in primul rând. Cineva spusese ca scutierii nu vor da in fete. Dar s-au înşelat. In primele rânduri erau doar fete dar asta nu a contat (mai târziu am aflat ca in cazuri din astea nu se ţine cont de sex, grad de rudenie şamd).Eu am avut noroc pentru că port ochelari. Un domn mascat (au apărut ca din pământ mascaţi si apoi in câteva minute cum au apărut au si dispărut) m-a scos din mulţime. Daca nu era el (ii mulţumesc din suflet) probabil ca o păţeam si eu. Veneau zvonuri tot timpul. Ni se făceau poze, ne filmau. Toata lumea zicea ca vom avea dosare la sri ca d-aia ne fac poze. Ca ne vor da afara din facultate. Nu a fost aşa. Am terminat şefa de promoţie (ce bine ca sunt modesta). Greva a rămas o amintire frumoasa. Amintirea celor 20 de ani pe care ii aveam. Si chiar credeam ca se poate orice.Ca pot răsturna lumea. Îmi pare rău ca acum sunt cu mult mai cinică. Si nu mai cred că pot schimba ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii